Asculta Itsy Bitsy live
 2017STAGE- Festivalulul International de Teatru Amator pentru Liceeni 18-24 septembrie 2017Serviciul de asistență pediatrică de urgență Peditel 1791 a preluat 27.783 de apeluri într-un anPEDITEL 1791. Sfat medical pediatric prin telefon, non stop  2016Doneaza pentru PEDITEL 1791.Call center pediatric non stopSTAGE. INTERNATIONAL YOUTH THEATER FESTIVAL. 21-25 SEPTEMBER CLUJ, ROMANIAFestivalul International de Teatru pentru liceeni STAGE, ed. VII, 21-25 SEPTEMBRIE 20162% pentru PEDITEL 1791. Completeaza si TUPEDITEL 1791. Urgente si sfat medical pediatric non stop 20152% pentru PEDITEL NAȚIONAL 2014TU ești Crăciunul lor!2% 2013Zambet de copil. Call Center Pediatric, sectia UPU, la Spitalul de Copii Cluj TENNIS CUP Parinti Clujeni, editia a IV-a, 21-22 SEPTEMBRIE 2013Festivalul de Teatru pentru Tineri STAGE, ed. IV, 28 oct - 03 noi 2013 2012Zâmbet de Copil 2012Fii și Tu Moș CrăciunProgram de Burse - ”Ofera-i o sansa in plus copilului tau”Cel mai frumos ou încondeiatFestivalul de teatru pentru tineri STAGE1 Iunie - Universul CopiilorTennis Cup Parinti Clujeni - 09 iunie 2% pentru 2000 2011Fii si TU Mos Craciun. Tu esti Craciunul LorFestivalul de Teatru pentru Tineri Stage IITennis CupZambet de copilOfera-i o sansa in plus copilului tau! IICel mai frumos ou incondeiat II2% 2010Cel mai frumos ou incondeiatOfera-i o sansa in plus copilului tau!Zambet de CopilTennis CupFestivalul de Teatru pentru Tineri Fii si Tu Mos Craciun!
Cabinete si policlinici privateCentre culturaleGradinite si crese de statHarta traseelor ciclourbane






Acasa | Editoriale

Elogiu pentru părinți

de Alexandra Alexa | 23.10.2013

Autor: Cătălina Poiană

 

Nu sunt mamă. Și de multe ori mă cuprinde bucuria și fericirea la gândul că într-o zi voi avea un prunc, dar în același timp și temerea și întrebările oare cum voi fi ca mamă.

Weekendula cesta însă, s-a întâmplat ceva diferit. Au venit în vizită aproape toți membrii familiei, dintre care și un prichindel frumos de doi anișori. Și i-am revăzut pe părinții mei, în calitate de părinți, bunici, dar mai mult ca niciodată i-am văzut ca oameni. Două persoane, trecute de 60 de ani, cu trecutul lor, visele lor și evoluția lor ca Oameni.

Am regăsit-o pe Mama la fel de grijulie și de atentă față de binele celor din jur. La fel de altruistă și plină de bucurie pentru cei din jurul ei. La fel de îngrijorată și atentă față de nevoile fiicei sale și de viitorul ei. La fel de fericită pentru oamenii buni și blânzi pe care îi am în jurul meu și care mi-au arătat încă o dată cât de mult mă iubesc, așa cum sunt eu. Am văzut-o cum știe să pună întrebările potrivite, pentru ca persoana din fața ei, adult sau copil, să se deschidă fără presiune și să accepte atât de frumos emoțiile pe care le are. Să le înțeleagă ca fiind normale și funcționale, și să le folosească pentru evoluția lor personală. Când vorbea ea, îmi suna în minte ce spun terapeuții și în școală „Haideți să vedem împreună, cum te pot sprijini, și cum poți folosi momentele prin care treci, ca să îți fie mai bine.” Chiar dacă limbajul ei verbal era altfel, dar paraverbal își dorea în mod altruist ca persoana din fața ei să fie împăcată și fericită. Vorbea din experiența ei de bunică cu ochii sticlind de iubire, de manifestarea pură a iubirii necondiționate, așa cum uitasem că o poate dărui. Am văzut smerenia unui duhovnic și candoarea unui copil. Înțelepciunea unui povestitor de viață și înțelegerea unui om din secolul 21.

Tata a fost prezent acolo și pentru noi, dar și pentru Mama. A susținut-o din priviri, din gesturi, din cuvinte, în tot ceea ce spunea. A îmbrățișat pe toată lumea, și m-a ținut în brațele lui calde „ca să mă încarc de energie pozitivă”, să îmi dea iubirea lui, așa cum știa el mai bine. Mi-a spus în permanență ”DA”, fie că aveam sau nu dreptate. „Pentru că îmi doresc să fii fericită”. Împlinirea mea ca om, îl fericea pe el ca părinte.

I-am văzut pe amândoi mândri de mine, de noi. I-am văzut pe amândoi liberi și deschiși cum nu am mai văzut pe nimeni. I-am ascultat vorbind despre politică, despre oameni, despre istoria țării așa cum au trăit-o ei și așa cum o văd acum. Și i-am văzut cum acceptă schimbarea. La ei nu există „trebuie”, „este regulă”, „este necesar”, ci „este de preferat să”. Nu sunt atașați de rezultat. Sunt liberi. Și asta nu era la fel când eram eu adolescentă.

Acum sunt adultul pe care îl ascultă. Și am realizat că asta e de mult așa. Mă respectă enorm și îmi respectă toată deciziile, îndrumându-mă, fără să se implice direct în acțiunile mele sau să mă influențeze puternic. Ci doar ca să mă sprijine și să mă asigure că orice decizie este corectă, pentru că mă ajută să învăț, chiar și atunci când greșesc. Dar mă asigură că ei sunt acolo, în permanență alături de mine, pentru ca atunci când cad, să fie o mână care să mă ajute să mă ridic, și o îmbrățișare care să îmi spună „Nu-i nimic, fata tatii, așa este viața. Greșelile, dezamăgirile, relele, uneori se înâmplă. Dar TU știi ce să faci cu ele, și tu ai toate resursele și metodele să faci din asta o experiență de învățare pentru tine, ca OM.”

Părinții mei sunt Oameni care au renunțat uneori la visele lor, individuale, sau de cuplu, pentru că au fost dedicați familiei. Sunt oameni care au învățat să spună „îmi pare rău”. Care au învățat să impună reguli ferme, fără să îi lezeze pe cei din jur, și să le arate că iubirea lor nu se stinge. Care știu să descurajeze greșelile, fără să te descurajeze pe tine, ca om. Sunt doi oameni minunați care m-au sprijinit necondiționat, să devin OM. Și le sunt extrem de recunoscătoare pentru asta.

Și acum, că i-am văzut cu adevărat, cu claritate și recunoștință pe părinții mei, nu mai am absolut nicio îndoială că voi fi și eu cândva, o Mamă. Voi fi un părinte minunat, pentru că am învățat cu adevărat asta de la părinții mei.

Mulțumesc, Mamă. Mulțumesc, Tată.

Share
ŞTIRI
Chiosc
Educatie
Evenimente
Mediu
Sanatate
Editorial Alexandra Alexa Elogiu pentru părinți
de Alexandra Alexa

Autor: Cătălina Poiană   Nu sunt mamă. Și de multe ori mă cuprinde bucuria și fericirea la gândul că într-o zi voi avea un prunc, dar în același timp și temerea și întrebările oare cum voi fi ca mamă. Weekendula cesta însă, s-a întâmplat ceva diferit. Au venit în vizită aproape toți membrii familiei, dintre care și un prichindel frumos de doi anișori. Și i-am revăzut pe părinții mei, în calitate de părinți, bunici, dar mai mult ca niciodată i-am văzut ca oameni. Două persoane, trecute de 60 de ani, cu trecutul lor, visele lor și evoluția lor ca Oameni. Am regăsit-o pe Mama la fel de grijulie și de atentă față de binele celor din jur. La fel de altruistă și plină de bucurie pentru cei din jurul ei. La fel de îngrijorată și atentă față de nevoile fiicei sale și de viitorul ei. La fel de fericită pentru oamenii buni și blânzi pe care îi am &ici ...

Editorialciteste mai departe
GALERII FOTO
NEWSLETTER
Abonare Dezabonare

Asculta Itsy Bitsy live