Autor: Cătălina Poiană
Nu sunt mamă. Și de multe ori mă cuprinde bucuria și fericirea la gândul că într-o zi voi avea un prunc, dar în același timp și temerea și întrebările oare cum voi fi ca mamă.
Weekendula cesta însă, s-a întâmplat ceva diferit. Au venit în vizită aproape toți membrii familiei, dintre care și un prichindel frumos de doi anișori. Și i-am revăzut pe părinții mei, în calitate de părinți, bunici, dar mai mult ca niciodată i-am văzut ca oameni. Două persoane, trecute de 60 de ani, cu trecutul lor, visele lor și evoluția lor ca Oameni.
Am regăsit-o pe Mama la fel de grijulie și de atentă față de binele celor din jur. La fel de altruistă și plină de bucurie pentru cei din jurul ei. La fel de îngrijorată și atentă față de nevoile fiicei sale și de viitorul ei. La fel de fericită pentru oamenii buni și blânzi pe care îi am &ici ...
